Dupa ce am observat ca mi-am neglijat blogul de cam mult timp….si gandindu-ma la intamplarile de la ziua mea incoace, asta ar cam fi fost singurul titlu potrivit! Pierduti…pentru ca la activiate au participat 2 personaje, dar ….de vorbit aici vorbesc in numele meu, pentru ca eu sunt aiurita si cam zapacita :).
Ramasesem datoare cu povesti din excursia mea la Iasi. Si am tot ramas pentru ca dupa fuga in Est la Iesiul lui Creanga si al lui Eminescu am fugit un pic pana in Vest in Banat tocmai la Timisoara (am vrut sa cercetez in amanunt de ce se spune ca Banatu-i fruncea), iar de Paste am poposit in Curtea de Arges, cetate si curte domneasca a multor domnitori.
In cele ce urmeaza va voi povesti despre Iasi, restul preumblarilor ramanand pentru alte episoade :)!
La Iasi fost, vazut, placut! Si daca ma mai “straduiam” un pic…reuseam sa mai raman o zi pe acolo, ca deh, in excursie uita omul de televizoare, telefoane si alte alea, si asa se face ca am uitat inclusiv de trecerea la ora de vara, motiv pentru care am pierdut primul tren de intoarcere (insa nu-i bai, ca a mai fost unul; pe aceasta cale le-as spune “nenilor” de la sncfr, ca-i “scump d-le, scump tare” o asa distractie….si multe altele legate de trenurile lor si cat de mult fac ele pe sinele patriei)!!! Si cu aceasta ocazie adresez, pe aceasta cale, o mare rugaminte celor indreptatiti sa se ocupe de aceste trebi: faceti oameni buni niste harti mai de Doamne ajuta pentru orasele cu potential turistic, pentru d’astia ca mine care ajung rar in anumite locuri si pana se dumiresc ce si cum….tre sa si plece innapoi la ei acasa!
In rest…numai de bine! E clar ca in Moldova religiozitatea e la mare cautare, caci atatea biserici si manastiri ca-n Iasi eu n-am mai vazut decat la complexul Meteora in Grecia! Ce-i drept frumoase, in cateva chiar mi-a placut nespus pentru ca au fost “ghizi ad-hoc” mai mult decat binevoitori in ale povestitului ( vezi Trei Ierarhi si Catedrala Catolica). Manastirea Golia a fost insa cea care mi-a ramas cea mai aproape de suflet…pentru ca intre zidurile ei am descoperit parca o alta lume si poate pentru ca in toate cele 3 zile de hoinareala ale noastre prin Iasi a fost cel mai important punct al nostru de reper. In afara bisericii in sine acolo era si sediul unui post de radio (Trinitas..), de asemenea o adevarata oaza de liniste si verdeata, si o curticica…ce ascundea inlauntrul ei…niste minuni de zburatoare…dupa cum puteti vedea in poza de mai jos.
Iar zidurile pe langa ca tineau ascunse privilor razlete aceste minuni, au fost cele care s-au opus trecerii vremii si au ramas sa ateste vechimea asezamantului bisericesc.
Ca orice turist pus pe vizitat am dat binete si teilor lui Eminescu (pe inserat, caci daca nu era anotimpul potrivit sa ne imbatam cu mireasma lor, macar pentru un sarut sa ne ascundem la lumina lunii si a cracilor lor seculare…), si bojdeucii lui Creanga unde chiar ne-am minunat de familiaritatea locului asa cum o regasim in povestile marelui scriitor (atat la sfat cat si la stat, desi dupa micimea casutei si-a lavitei ai fi putut crede reversul), si multor altor cladiri, nu atat de incarcate de istorie dar impozante prin arhitectura gen Palatul Culturii
In episodul urmator va voi spune pe scurt despre partea mai “noua” a orasului si voi trece foarte succint peste cele cateva, e drept foarte putine lucruri ce nu mi-au placut in Iasi si va voi mai posta pentru delectare cateva din multele poze facute de noi acolo.
p.s. Trebuie sa mentionez ca niciuna dintre aceste poze nu este facuta de mine, ele apartinand mult mai talentatului meu amic, cele facute de mine pastrandu-le pentru sper cat mai apropiatul moment in care imi voi cumpara si eu un aparat :)
