oamenii indragostiti sunt cei mai batuti in cap, ilogici, tembeli, anacronici, iresponsabili, imprevizibili, iconsecventi, abulici, ultrasensibili, dusi cu pluta, deranjati la mansarda. sunt cei mai frumosi oameni! iar speranta lor cretina ca merita sa mori din dragostea ce ne va izbavi pe toti e singura chestie pozitiva ce ni s-a intamplat de la euglena incoace.

daca eram baiat pana acum eram sef de multinationala cu mba in state, casa in pipera, nevasta manager la o florarie, doi copii neobositi ca mine si vacanta de craciun in maldive platita din august. as fi avut 3 prieteni foarte buni cu care sa merg la meciuri si cu care sa fac afaceri. sunt convinsa de asta.

uneori trebuie sa faci lucruri pe care nu vrei sa le faci pentru ca lucrurile pe care vrei sa le faci iti sunt interzise. si sa faci lucrurile pe care nu vrei sa le faci e singura cale sa ucizi speranta ca poate intr-o zi ai sa poti sa faci lucrurile pe care nu poti sa le faci. dar facand lucrurile pe care nu vrei sa le faci anulezi sansele, oricat de mici, ca lucrurile pe care vrei sa le faci dar nu poti, sa se intample. dar trebuie sa le faci. n-are nici o logica, dar e adevarat.

toata viata mi-am petrecut-o pe banca de rezerve. orice as face nu pot convinge antrenorul sa ma lase si pe mine in teren. sunt popular in echipa si toti ma cred “baiat bun”, dar prefera sa paseze altcuiva.

candva foarte de demult am intrebat pe cineva “foarte special” ce ar face daca ar afla ca am o boala terminala si as mai avea de trait doar un an. ar vrea sa-si petreaca anul acela cu mine? “asta e intrebare capcana? vii cu analizele si apoi raspund” mi-a zis persoana…

anul ce-a trecut n-am castigat nici un meci: cu mine, cu dragostea, cu moartea. anul asta a trecut prin mine numai ca sa ia. mi-a luat ce-aveam mai drag fara sa ma invete sa plang. si mi-a pus fericirea pe masa numai ca sa-mi dea cu farfuria in cap doua inghitituri mai tarziu. anul asta mi-a rasturnat sisteme de valori si mi-a ravasit toata mansarda. anul asta a transformat urarea de ani multi in injuratura sau blestem. anul asta vreau sa uit ca a trecut un an prin mine.

“NATIVA ZODIEI BERBEC

Traieste pentru iubire

Femeia nascuta sub semnul Berbecului este spontana, sincera, deschisa. Este inocenta, iar atitudinea ei fata de lume vadeste o uimire amestecata cu respect. Dorinta de a se afla in centrul atentiei este la fel de intensa ca si curiozitatea care o indeamna sa exploreze realitatea. Are un spirit competitiv remarcabil si doreste sa conduca. Nativa din Berbec demonstreaza creativitate, originalitate si idealism.

Pentru femeia din zodia Berbecului, dragostea este chiar esenta vietii, care straluceste in lumea din jur si in propria persoana – pentru ea, dragostea este centrul existentei. Se poate descurca in viata cotidiana si fara ajutorul unui barbat, dar traieste in primul rand pentru iubire. Are nevoie de eroul dupa care tanjeste in adancul sufletului. Poate fi o iubire impartasita, o iubire de demult sau de departe ori o iubire inca neintalnita. Dar ea se gandeste la el mereu, mai ales cand este inspirata de poezia si de tumultul naturii. Frumusetea si forta naturii ii trezesc dorul si aspiratia, elanul vital si ardent al dragostei, specifice acestui semn zodiacal.

Curaj de amazoana, suflet sensibil

Pentru nativa Berbec cel mai rapid si sigur mod de a duce la bun sfarsit un proiect este sa-l realizeze singura si sa-si aduca fara rezerve aportul personal. Femeia nascuta sub semnul lui Marte este plina de initiativa, hotarata sa preia conducerea, chiar si in dragoste. Este foarte curajoasa, dar cu barbatul care i-a cucerit inima, este gingasa ca o caprioara. E incantata de iubirea exprimata direct si pasional, pentru ca ea insasi este pasionala. Barbatii puternici si stapani pe situatie o atrag intotdeauna. Femeia din zodia Berbecului este o intruchipare a Scarlett O’Hara (eroina din filmul “Pe aripile vantului”); ea atrage orice barbat pe o raza de mai multi kilometri, dar inima sa aspira catre barbatul ideal. Ca si Scarlett, ea se adapteaza rapid la orice conditii, cu uimitoare tarie de caracter. Este chiar mai puternica atunci cand trebuie sa-i protejeze pe cei dragi.

Femeia din Berbec este sensibila la aprecieri, daca sunt sincere. In dragoste dovedeste loialitate uriasa. Adora jocul iubirii, intre intensitate pasionala si detasare jucausa. Idealista, cauta cavalerul in armura stralucitoare, mereu puternic, gata sa cucereasca lumea si sa i-o ofere cu delicatete.

Flacara din sufletul ei ramane vie, nestinsa. Poate fi extrem de generoasa cu timpul si intelegerea ei, isi imparte cu draga inima iubirea si tot ce are.

Crede in miracole si le face posibile

Nativa Berbec trebuie sa fie mereu in prim-plan, pentru a straluci si a-si exprima potentialul. De aceea este mereu cu un pas inaintea tuturor, cam in tot ceea ce face. Are un intens simt al fair-play-ului, este exigenta cu ea insasi si cu ceilalti; e lucida, eficienta si plina de indrazneala. Fiind o stapana a focului, se aprinde intens, dar poate fi si rece, “inghetata”, atunci cand se concentreaza pentru a stapani situatii conflictuale.

Femeia din zodia Berbecului iubeste profund, isi aseaza iubitul pe un piedestal, asteptandu-se ca el sa se ridice la nivelul acestei imagini transfiguratoare. Isi pastreaza independenta cu orice pret, inspira incredere, este iubitoare si fidela.

Ea considera ca fiecare relatie de iubire este unica, se daruieste fara retineri, cu sinceritate si candoare. Dragostea ei este directa, la fel cum ii sunt actiunile si vorbele. Emotiile ei sunt simple, curate si proaspete. Accepta cu feminitate naturala, fireasca, sa fie indrumata de barbatul iubit, asemeni unei copile de imparat, curajoasa, nobila si inteligenta.

Nativa dominata de Marte are deseori o cariera de succes. Poate sa-si aleaga fara probleme cam orice profesie. Curajul este calitatea ei evidenta. Fie ca este o vorba despre o provocare serioasa sau doar o joaca, femeia din zodia Berbecului urmareste sa-i faca fata. Ea crede cu tarie in miracole si, de obicei, acestea chiar i se petrec.

Flacara ei interioara are mai degraba stralucirea diamantului decat lumina calda si reconfortanta a focului din camin. Are o latura ardenta, este o femeie provocatoare, dar si minunat de blanda cu cei care o iubesc. Este aproape imuna la oboseala sau boala, infruntand cu curaj orice adversitate.

Femeie pana in varful unghiilor

Ca mama, are grija ca micutii ei sa fie fericiti, sanatosi si iubiti. ii copleseste cu sarutari dragastoase si imbratisari calde. ii duce in parc sa le arate urmele stralucitoare lasate de zane acolo unde altii vad doar roua de pe iarba. O asemenea mama creeaza o lume magica, deoarece intr-o astfel de lume traieste si ea. Pe de alta parte, insista asupra disciplinei, iar copiii ei devin adulti independenti.

Aceasta femeie este impulsiva, dar revine usor la o stare afectuoasa. Iarta rapid si pastreaza toate amintirile frumoase, este solara si optimista. Unii spun ca femeia din zodia Berbec este masculina. Ea are intr-adevar o latura de amazoana, dar sub invelisul acesta puternic si dur uneori, este femeie pana in varful unghiilor. Poate e chiar prea femeie pentru un barbat obisnuit. Din fericire, un cavaler in armura stralucitoare nu este un barbat obisnuit. Pentru un asemenea erou solitar, nobil si curajos, este femeia visurilor lui! Pentru care merita sa se lupte cu toti balaurii din lume.

Are geniul entuziasmului

Femeii din zodia Berbecului ii trebuie un mediu optimist ca sa-si poata manifesta intreaga caldura si vitalitate. Ii trebuie spatiu pentru a da curs liber energiilor sale si sesizeaza orice ocazie ca sa-si insufleteasca prietenii.

Este energica, are temperamentul vivace si nesecate resurse de entuziasm. Miscarile ei sunt rapide si ferme. Parul des imprima chipului un aer de noblete; gura e frumos conturata, cu buze rosii, apetisante. Are adesea alura sportiva, cu linii ferme. Trasaturile ei exprima forta, fata este proaspata si imbujorata, mainile sunt mici si fine. Nativa Berbec se bucura de sanatate excelenta, vitalitate debordanta, stapanire de sine dobandita prin experienta. Este indicat sa-i lase si pe altii sa-si asume responsabilitati si nu mai faca totul de una singura.

Este o provocare continua

Femeia din Berbec este de nestavilit cand se indragosteste. Increzatoare in sine, seduce un iubit viril, neinfricat, capabil sa raspunda la chemarea ei.

Pune barbatii pe jar

Este o fire artistica, uneori enigmatica. Jucausa, curajoasa, ia usor initiativa si savureaza activitatea fizica intensa. Face totul cu bucurie si pasiune. In dragoste este romantica, dar directa, pasionala, loiala, emotionala, obiectiva si spontana, pe scurt un amestec bogat de calitati uneori contradictorii. Nativa atrage usor barbatii, este mereu in centrul evenimentelor si a vietii sociale, artistice etc. Ii place sa fie admirata si are toate motivele pentru asta.
Femeia din zodia Berbecului este patrunsa de sentimentul senzual al propriului corp, de aceea ii place sa doarma nuda. Isi dezvaluie intentiile prin privirea stralucitoare, rasul cald, prin prezenta remarcabila. Fanteziile ei erotice debordeaza de pasionalitate, senzualitate si feminitate. Se daruieste cu puritate si naturalete, nu are locuri preferate pentru asta, se simte la fel de bine si in natura, intr-un loc salbatic, si intr-un decor sofisticat. Apetitul ei este foarte puternic si nelimitat, de aceea este perfecta pentru barbatii puternici. Este curioasa si savureaza tehnicile amoroase cele mai diverse, care sporesc placerea si implinesc aspiratia ei spre tot ce este indraznet. Prefera jocul dominat-dominator, trecand natural de la blandete la siguranta de sine si initiativa. Pentru a-si sublinia imaginea atragatoare, se imbraca incitant, poarta dantele, ciorapi de matase, sutien decoltat, preferabil negre.

Capul si fata nativei Berbec sunt sensibile la mangaiere, mai ales regiunea fruntii si parul. Sarutul sau respiratie usoara in ureche ii trezesc erotismul profund, deoarece zona aceasta este foarte sensibila. Mangaierea cu parul, buzele si cu varful degetelor pe intregul corp o pun pe jar.

Ce ii invata pe ceilalti: iubirea este inocenta.
Ce invata de la ceilalti: iubirea este incredere.”

“Impotriva vantului zbor mereu… impotriva vantului plang mereu…” si poate nu era nevoie decat sa ma intorc putin… Zbor spre Luna dar nu pot s-o ating niciodata…

p.s. la sfarsit este si un pic de Gotan Project, asa..pentru placerea-mi suprema:P

Azi o sa scriu despre zapada si frunze.
Frunzele cazande din copaci imi numara melancolia. Fulgii de zapada cazand din cer, din nori, imi aduc, putin cate putin, bucurie si credinta in miracole.
De cazut cad si fulgii si frunzele. Unele cad galben – altii cad alb. Furtunos, arbitrar, vijelios. Intr-un suvoi de nestavilit, de nenumarat, de culori si sentimente.
Toate cad, oare? Asta sa fie ideea? Nu cred – si nici nu vreau sa ma gandesc la idei ascunse. Scriu despre frunze si fulgi azi, si ascult un cantec la chitara.
Imi aduc aminte de zilele cand eram copil. Toamna stateam cu nasul lipit de geam, privind cum cad frunzele din copaci. Le priveam cazand, minute si ore in sir. Le priveam culorile, si simteam toamna cum imi intra’n suflet. Iarna, stateam cu nasul la fel de lipit de geam, dar tineam si mainile pe calorifer. Si ma uitam la fulgii de zapada (rari) cum cad si se astern.
Imi mai aduc aminte de un sfarsit de compunere scrisa candva, in generala, cand eram copil si credeam in vise, minuni, si chestii frumoase (inca mai cred?!)
“incerc sa le numar: 3, 5, 11, 53, 214…pierd sirul. ma incurc. pentru ca frunzele si fulgii de zapada sunt minuni. si minunile nu se pot numara…”
Mi-e dor de mine. Poate-o sa ma regasesc candva!

Am primit pe mail asta: “ Viata este uneori foarte zgarcita: trec zile, saptamani, luni si ani fara sa simti nimic nou. Totusi, odata ce se deschide o usa, o adevarata avalansa patrunde prin spatiul deschis. Acum nu ai nimic, iar in clipa urmatoare ai mai mult decat poti accepta.” As vrea sa pot fi sigura de vorbele astea. Nu sunt. Nu prea cred in ele. De fapt nu cred in nimic din ce nu este palpabil. Decat daca mi se demonstreaza.

Si acum cateva seri mi s-a demonstrat ca nimic pe lumea asta nu este intamplator. Asta nu ma face mai fericita sau macar sa inteleg mai mult de ce asa si nu altfel. Dar multe din discutia din acea seara m-au facut sa ma simt bine cel putin in acel moment. Ba chiar mai mult..sa trec mai usor peste ce a urmat. Acum sunt amortita. Si-mi place starea asta. Am realizat atat de multe incat starea mea de amortire…e cea care va face ca toate informatiile sa se sedimenteze, sa-mi neutralizeze ranile si poate chiar sa mai vindece ceva.  Da, sunt convinsa ca e cumplit de greu sa-ti gasesti sufletul pereche. E extrem de greu sa gasesti pe cineva care sa te accepte cu adevarat asa cum esti: cu sosete de bumbac cu carouri (pentru ca daca nu le porti vei avea picioarele inghetate), cu fire de par mai lungidecat ale lui (ei) prin chiuveta, cu capacul de la wc ridicat, cu insistente ca numai celalalt trebuie sa faca anumite chestii pentru ca tin de acceptarea celorlalti ca numai el poate, cand de fapt s-ar putea sa te pricepi mult mai bine decat el; cu suparari venite din partea altora pe care le refulezi in fata ei(lui), dar cu zambete si triluri de ras sincere cum numai acea persoana ti le poate aduce, pentru ca amandoi stiti ce si cum, aveti aceleasi interese  si cu multe astfel de exemple. E inuman de greu uneori sa cedezi acelei persoane, cu atat mai mult cu cat nici nu va leaga acele minunate sentimente ce aduc cu ele fluturasi in stomac si tremurici in alte parti. Pentru cei care sunt legati de acele sentimente ..raman 9 luni, cam cat dureaza drumul berzei, ca primele 3 sunt numai lapte si miere. Si dupa aia unul din doi evadeaza. Si fuge mancand pamantul. Se sperie si realizeaza ca nu asta vrea. Nici nu stie exact ce vrea. Dar nu asta sigur. Cineva mi-a spus ca ar trebui sa nu se dea voie ca doi oameni sa se casatoreasca si sa faca copii samd, decat dupa ce au convietuit cu persoana de sex opus cel putin un an, timp in care s-au lovit de toate cele enumerate mai sus si de multe altele. Si daca dupa un an integritatea lor fizica si psihica nu a avut de suferit, dar mai ales nu au dat bir cu fugitii atunci chiar au o sansa reala.

Eu personal sincer nu am detinut acest record pana acum. Am avut eu relatii mai mari de-un an de zile…dar si integritatea fizica, cat si cea psihica mi-au fost grav afectate. Plus ca daca nu amandoi, cel putin unul a dat bir cu fugitii. Sunt din nou in fata unui nou inceput. Al catelea…nu mai stiu. Si de fapt nu am nici un chef de asa ceva si mai mult de atat nu am nici o resursa cu care sa pornesc. Resursa palpabila. Dar cineva mi-a intins o mana de ajutor, la care sincer nu ma asteptam. Si am acceptat-o. Atat. Cam atat pot sa fac acum. Cand imi voi reveni, cand voi vedea care este drumul pe care trebuie sa apuc nu stiu. Stiu sigur ca-mi lipseste ce am avut pana acum. Acea ordine, acea obisnuinta, acele promisiuni.

Sunt insa in fata unui nou inceput. Extrem de amortita. Si ma simt cumva confortabil…tocmai din cauza acelei amorteli. Din care in curand va trebui sa ma smulg. Dar nu chiar acum.

Pentru voi cei care ati simtit sau ati fost “acolo”:

L.E.: si mie imi lipsesc rafturile si sertarasele …sa am unde sa pun o amintire, sa am o ordine..

Simpatic desi mai degraba adorabil degetul tau lipit de pielea mea calda.El adie usor peste pori avizi de mangaieri si tandreturi, dar fara nuante de siropeli. Dulce gustul tau pe limba mea, papilele canta serenade! Ochii te patrund si iti mesteca suflarea pana ce scot un balon umflat cu dorinte ude si vechi…

Imi place sa stiu ca te mulezi perfect pe mine! Te vad si acum si atunci si peste, intrand, iesind, dar mereu tinandu-ma de mana! Amuzant felul in care incerc si te incerc, naiv, stangaci, gales si doar uneori insinuant! Casc larg spatiul dintre tine si mine, ca apoi sa-ti intind bratele din nou, doritoare!

Nu mai plang. Promit! Haos gingas de cearceaf mototolit..si haine aruncate, dimineti tarzii..ude, uscate, obosite de mai multe ori, dar in brate!

Mi-am confirmat ca nu pot trai ceva doar in mine, nu pot pastra bucuria, tristetea, ura sau pasiunea numai pentru constiinta mea si interiorul meu. Trebuie sa le vorbesc cu cineva. Despre problemele mele, despre satisfactii, despre vreme, despre altii, despre etc. Pentru ca imi plac oamenii care vorbesc si care nu tainuiesc lucrurile care ii macina. Imi lasa impresia ca exprimarea sentimentelor ii umanizeaza. Imi plac oamenii care isi deschid sufletul in fata mea, care imi raspund la intrebari indiscrete, care imi fac confidente. Pentru ca imi place sa stiu lucruri, pentru ca le tin pentru mine (mai putin cand impartasirea lor ar face un mare bine cuiva…), pentru ca atunci cand cineva impartaseste din ea/el e om.

Si cand esti suparat spune ce ai, spune ce te deranjeaza, spune ce simti, spune ce vrei, spune ce-ti doresti, ca doar asa se pot rezolva anumite probleme. Nu le tine in tine, nu le ascunde, te vor bantui fie ca esti sincer cu tine, fie ca nu!

Sunt situatii in care trebuie sa le macini, cazuri in care nu stii cum ai putea reactiona…dar nici ceilalti nu vor sti ce si cum daca nu stiu nici de unde sa te apuce!

Sunt clar si lucruri despre care nu vrei sa se afle. Sau nu Atunci! Pastreaza-le..pana cand le vei face fata! Sau pana vei avea o rezolvare…sau pana persoana careia vrei sa i le impartasesti te poate asculta!

Mintea mea rationala a avut odinioara mare putere asupra mea. Nu mai ascult de ea de ceva vreme, desi are de multe dreptate si niciodata nu scapa ocazia sa-mi spuna: ti-am zis eu ca asa o sa fie. Totusi mintea mea rationala nu m-a facut niciodata fericita. Pentru ca a fost mereu rece, de fier, a avut dreptate mereu cand m-a avertizat ca o sa patesc ceva rau, niciodata nu-i scapa vreo statistica urata, e mereu mai degraba pesimista decat realista si ei nu-i datorez nici un miracol, nici o magie, nici un strop de dragoste. Zumzaie oricand acolo, de pare ca are mereu un cooler defect, in timp ce eu fac toate tampeniile si greselile si ma arunc cu capul inainte dupa ce ea mi-a facut analiza costuri-beneficii si a reiesit ca beneficiile sunt mult mai putine.Apoi plang si ma intorc la ea, la mintea mea rationala, ca la o mama cu sortul scrobit, corect calcat, si ea imi face capul calendar si-mi zice sa nu mai fac nimic fara sa ascult de ea. Dar daca ar fi dupa ea, as sta in casa 5 zile din 7, n-as mai ajuta pe nimeni, n-as avea nici macar un singur esec, as avea o relatie calduta si as creste copii carora le-as spune sa nu se joace in praf si sa nu pupe cainii si pisicile. Iar fluturii din stomac ar fi toti morti, dositi undeva intr-o cutie de carton in care a fost odata un fier de calcat.

Vocea ei este ingrozitor de puternica noaptea si ma supara ingrozitor pentru ca reuseste inca sa intunece multe momente frumoase. Inca ma pune sa ma intreb oare eu incontro ma indrept de parca sunt sofer de troleibuz dornic sa ajunga la o autobaza. Ce sa fac intr-o autobaza? Ce distractie poti sa gasesti intr-un loc sigur si pazit…?

Noroc ca se face dimineata si lumina scoate la iveala tot ce am mai irational si necugetat in mine si sunt din nou prezenta in propria mea viata. Juliturile si vanataile au mereu un mov foarte frumos.