Nu se presupune insa ca e mai usor de acceptat.
In ultima vreme am avut parte de mari dezamagiri de la oameni la care nu ma asteptam si la randul meu am dezamagit.Si pentru ca in viata sunt multe lucruri care te dor, te ranesc, unele chiar te doboara afli adesea ca totusi cele mai dureroase sunt dezamagirile! Pentru ca, inevitabil, dezamagesti sau esti dezamagit. Care dintre ele doare mai tare? Ma intreb ce-i face pe oameni sa dezamageasca pe cineva. Poate asteptarile noastre sunt prea mari si cerem prea mult de la oameni, desi e in natura oamenilor sa greseasca. Poate e vina noastra si in mod inconstient sau nu,i-am facut tot noi sa ne dezamageasca. Pana la urma urmei toti gresim….dap…bullshit! Oamenii isi dezamagesc prietenii si pe cei dragi numai din Egoism! E groaznic sa vezi cat de mult si-a pus amprenta egoismul chiar si asupra celor mai pure sentimente. E drept ca traim intr-o lume in care trebuie sa-ti faci singur bine….dar oare merita ca pentru un folos de scurta durata sa risti sa pierzi increderea,prietenia si sentimentele cuiva?
Spiritul de sacrificiu, altruismul, bunatatea, sentimentul ca ai pe cineva aproape, increderea in persoana respectiva si chiar in propria persoana se spulbera o data cu o mare dezamagire. Ramane de vazut pentru fiecare daca merita…
Va mai fi vreodata ca inainte……?
O papusa creata din sforicele prinde viata. Se uita in jur si realizeaza ca se afla intr-un seif, asezata acolo probabil de creator. Prinde curaj, si se departeaza usor de seif. Exploreaza, gaseste lucruri nemaivazute pana atunci. Nimic nu era mai interesant! Gaseste un briceag, se joaca, se taie usor. Nu se lasa si isi continua explorarea. Gaseste o lumanare, se mira, apoi se intoarce in seif. Urmatoarele zile la fel, pana cand, la un moment dat, curiozitatea intervine: “de unde provine acea lumina?”. Se apropie cu mai mult curaj de lumanare, poate prea mult curaj! Se arde. Se intoarce in seif si refuza sa-l mai paraseasca.
Apoi vede alte papusi, ce vor schimba totul sau poate nimic!
gandim in viitor. poate de asta timpul nu mai are nici o masura, poate de asta fuge. e bine ca timpul fuge. pentru ca se spune ca timpul vindeca. vindeca ce? (am nevoie? mi s-a sugerat ca ar fi mai bine sa raman aici in prezent)
sa nu mai existe maine, dacat cand o sa vina maine. sa fie mereu azi! sa nu mai facem greseli incontestabile, sa nu mai fim indecisi si ocupati. sa nu bagam in seama timpul, si poate si el o sa ne uite.
sa traim mereu in anotimpul asta ciudat, cu soare si sa fie uscat pe jos. cu iarba verde in care sa ne inundam. sa nu ne mai consumam pentru orice. sa nu ne mai pese.
am fi mai umani? nu stiu, nu sunt sigura! am fi macar oameni mai buni? poate.
Sunt fericita. Cineva îmi citeşte gândurile. Acest copac bătrân, acoperit de nori, pe care doar eu îl mai observ. Aşezat la colţul străzii. Zi de zi, aşteptând să deschid fereastra şi să-mi absoarbă aburul gurii. Lăsându-mă apoi să-i curăţ trunchiul de bileţelele celor ce-şi jură seară de seară dragoste veşnică…
Din fiecare bileţel fac un avion de hârtie şi-l arunc de pe bloc de-a lungul străzilor. Am observat că pe cele pustii zboară mai mult, şi-abia apoi se înalţă la cer…
Iată că azi, atingând asfaltul de-atâta tristeţe, mi-a aruncat o coajă de viaţă. Am ridicat-o timid, uitându-mă-n jur, dar nu era nimeni să vadă. Toţi se uitau spre cer şi păreau fericiţi. Şi din norul ce ne acoperea, mii de petale se revărsau asupra noastră. Însă abia când s-au aşternut pe asfalt am recunoscut acele bileţele de dragoste…
Şi i le citesc şi astăzi bătrânului copac. Şi fiecare înţeles, într-o floare sau într-o frunză se-avântă, astfel că, zi de zi, el acoperă totul, încât până şi oraşul pare o scorbură, iar eu, un corb ce-i aprinde lumina…
Sunt nervoasa si simt cum cuvintele se ingramadesc la iesirea din mine! Este foarte clar ca oboseala te face irascibil, impulsiv si atat de tont cateodata incat iti vine sa te iei la suturi! Ceea ce este mai nasol este ca unii dintre noi suntem in cel putin una din cele 3 stari mai tot timpul! Si si mai nasol este ca de cele mai multe ori sunt in toate 3 deodata! Mi s-a explicat cand am discutat pe tema asta ca ar trebui sa ma obisnuiesc caci asta e lumea in care traim, iar in minunata noastra tarisoara oricum toti tind sa fie si mai stresati, irascibili, impulsivi samd. Pai eu nu vreau sa ma obisnuiesc! Ultima data m-am enervat pe cei de la banca! Chiar nu mai are importanta de la care banca…pentru ca toate sunt la fel! Si nu, nu m-am enervat pentru ca mi-ar fi crescut dobanda la credit (chiar, oare or fi facut-o?!!??), pentru ca prin asta s-ar fi putut sa treaca multi dintre voi si deh, ce farmec ar mai avea? Nuuu, m-am enervat pentru ca efectiv nu sunt in stare decat sa-si bata joc de tine in toate modurile posibile. Pai cum o fi sa ai de platit si tu un credit la ei si sa nu poti afla nici un fel de informatie la ghiseu caci “D-soara eu nu trebuie sa fac altceva aici decat sa va incasez banii! La telefonul din colt va rog!” Si la telefonul din colt coada mai rau ca pe vremurile apuse la carne!! Super. Apelam la mobilul din dotare. Pai daca nu stai cu aia pe telefon macar 10 minute degeaba. Si asta doar ca sa afli un banal cod! Ca sa iti poti crea cont pe net, sa vezi celebrele informatii fara sa ma stai la coada! Nu-i nimic ca trebuie sa zici si de mama si de tata si de tot ce cunosti si nu cunosti, iar de nu….stai la coada!
So oricum ai da-o tot la mana lor esti! Si tot nervisorii tai se macina….si cercurile vor continua sa se “invarta”!!
