Ia-n de luati o bucatica de rautate a la reutza (asa o sa zica unii despre acet post) sau o bucatica de reutza dezarmant de sincera! Trebuie sa scriu acest post ca sa nu plesnesc si pentru ca numai asa ma simt in stare sa transmit ce am de transmis acum! Si stiti ceva….macar asta o sa va dea dreptul sa mai smulgeti cate o bucatica din mine. Luati pana nu se termina! (eee…uite de aia am vrut sa se numeasca reutza)!

Postul asta….e despre multe si incurcate. Trebuia sa fie doar despre o situatie inedita pentru mine si foarte funny , doar ca de cand am gasit titlul si pana am ajuns sa-l scriu efectiv s-au intamplat muuulte altele. O sa fie despre mine. Si despre chestiile  care mi s-au intamplat! Un amic mi-a spus  intr-o caracterizare acida ca sunt sado-masochista (nu in sensul sexual) si l-am contrazis! Aseara m-am convins ca a spus adevarul. Revenind…”spray and stay”, este un spray (wowwww) minune, care ajuta la mentinerea erectiei. Situatia inedita a fost ca cineva a folosit acea minunatie pentru mine…dar deh a stricat orzul pe gaste, caci eu nu m-am “bucurat” de efectul minune deoarece am declinat oferta. De aflat despre ce ratez am aflat in masina, prea tarziu pentru a ma mai suci sau nu, si am ramas doar cu o buna portie de ras (amandoi) si cu promisiunea ferma ca despre asta trebuie sa scriu. Cum nu am scris atunci (si atunci ar fi fost un post funny, promise!!), postul va fi despre multe altele. Dar titlul ramane asta, pentru ca e prima oara de cand am blogul cand intai am avut titlul fara post in sine, pentru mine fiind o adevarata corvoada sa gasesc un titlu reprezentativ pentru creatiile mele. Si recunosc nu doar de asta. Dar restul va dati seama singurei!

Sunt intr-un moment foarte naspa al existentei mele. Si e greu al dracului. Cu toate ca nu e pentru prima oara cand sunt in halul asta de data asta e si mai greu.

Am realizat ca sunt o mare ratata! Dar teoretic pentru ca recunosc, unii (psihopupi de profesie, denumire generica aleasa de mine) , ar zice ca nu irecuperabila, doar am recunoscut nu?, deci am facut primul pas, am trecut peste faza cu negarea! Singura chestie realizata:  sunt mama! De ceva ani buni.. deci facut si crescut! Cel mai mare  compliment primit ever (a fost de la mama mea): vei fi ca o leoaica pentru puiul tau! Ma lupt pentru el si-l voi duce la maturitate! Apoi… mai  depinde si de el! Si sa ajungem si la esenta: ma simt ratata! Si din ce spun unii fac totul as in ma straduiesc mult  sa fiu asa! Adica toate actiunile mele conduc spre asta! Am pierdut mult si multi(e)! Dar macar intr-un fel a fost alegerea mea si ma mandresc cu asta! In sensul ca…am facut ceva pentru fiecare! Aiurea este ca am uitat sa fac cate ceva si pentru mine. De ceva vreme mi s-a tot explicat ca eu ar trebui sa fiu no.1! Nu am putut, nu am vrut sa ma gandesc doar la mine…in schimb toti restul de oameni asta fac. Se pare ca prima chestie pe care trebuie s-o afli cand cineva te roaga ceva este: “Mie ce-mi iese din asta??”. Si daca tot am ajuns la aceasta intrebare mie ce mi-a iesit din asta=felul meu de-a fi? Nimic mai mult decat acest post! Dar scriindul, oricine il va citi si ma cunoaste va afla ceva din si despre mine! Si din nou… Mie ce-mi  iese la faza asta? Sincer nimic! Sau… Faptul ca sunt om, dincolo de orice,  adica exact asa cum m-am si prezentat la despre mine! Adica eu chiara asa sunt, nu sunt numai vesela, sau numai trista, sau fericita sau nefericita etc.

Asta noapte 2 oameni datorita si din cauza mea au comunicat si apoi au dormit impreuna! Poate mai mult! Nu-mi mai pasa pentru ca pe mine nu “m-a mangiat si incalzit nici unul”! Si doar despre asta e vorba nuuu??, despre ce-ti iese din orice. Mie ce se presupunea ca-mi va iesi din toata aceasta situatie? Nimic eveident! Nici vreo statuie, nci recunostinta, nici nimic care sa conteze pentru mine. Nici macar prietenie. Pentru ca daca imi erau prieteni adevarati ma lasau sa plec atunci cand am simtit eu ca trebuie. Am sa incerc sa uit de asta  pentru totdeauna! Am sa fiu doar mama (aici cel putin toti cei ce ma judeca sunt de acord: la asta ma pricep si inca foarte bine!) si am sa uit ca sunt si femeie, pentru ca daca in orice ma voi lansa profesional voi reusi, in viata personala nu am nici o sansa.  Am sa plang cum plangeam  si cand am scris o parte din postul asta, pana cand nu o sa mai pot face nici asta! Dar macar am fost si sunt Om! Cel mai looser dintre toti! Dar om ca in ideea aceea care te deosebeste de un simplu animal, adica in afara ca avem ratiune (multe animale au de asemenea) avem si constiinta (sau ar trebui)! Eu am rationalizat: ei separat singuratate si nefericire! Eu mizerabila si cu si fara ei ca prieteni! Ei impreuna poate ceva… Eu liant pt ei, eu ii pierd pe amandoi de prieteni (credeti-ma sa fii la mijloc intr-o situatie de genul, nu e o optiune si pentru a nu fi pusa in situatia toatal naspa de a renunta la vreunul, pusa de celalt, renunt la amandoi! Eu om… Care a pierdut 2 prieteni, nu a castigat decat lacrimi dar am  rationat: daca ceri poate ti se da, daca incerci poate reusesti! Si am urmat rationamentul! Nu mi se va ridica o statuie, nu mi se vor plati datoriile, nu ma va iubi nimeni asa cum vreau eu! Dar macar constiinta mea ma va lasa in pace cand imi voi aduce aminte de ei.

Om am fost si sunt, printre tot felul de oameni! Si by the way urasc lasitatea, nesinceritatea de orice fel si tradarea. Mai ales tradarea. Toate astea le-am primit in si din plin in ultima perioada. Si logic ca ma doare. Rau.

P.S. Nu doresc compatimirea nimanui, nu de asta am scris acest post, ci pentru ca am simtit ca imi va face bine, nu am vrut sa supar pe nimeni, desi sigur voi reusi asta, nu mai faceti pariu pe ce si cum voi reactiona eu..ca o sa pierdeti cand nici nu va asteptati si nu, nu suturile in cur sunt solutia ca eu sa imi revin, ci ajutorul efectiv atunci si cand am nevoie de el asa cum vreau eu plus rabdare, logica si sinceritate totala!

Sunt oameni care apar in viata ta atunci cand te astepti mai putin sau si mai corect exprimat, cand ai nevoie cel mai putin. Si cu toate astea se intampla! Mai mult decat atat, nu doar apar, ci “te haituiesc” nemilos pana cand, (aparent pentru ei si inca cativa pe care cu usurinta ii vor putea convinge),  le dai acordul de-a fi parte integranta din viata ta.

Ii detesti pe oamenii acestia care vin nechemati, care nu-ti fac nici un serviciu prin aparitia lor (ba mai mult intuiesti ca la un moment dat iti vor face rau), si iti doresti doar sa dispara la fel de repede cum s-au insinuat! Te simti frustrat pentru ca nu poti sa-i opresti si mai ales ca oamenii astia nu vin singuri, ci la pachet cu problemele lor, care probleme se vor lega de problemele tale sau pur si simplu iti vor crea altele noi si…atunci ii urasti de-a dreptul! Poate ca intr-adevar nimic nu este intamplator si asa cum exista cauza si efect, asa se justifica si existenta acestor oameni care abia isi ascund placerea de a face rau.

Iti doresti sa dispara, atat ei cat si problemele cat si problemele pe care le-au creat, dar stii bine ca asta nu se va intampla si atunci iesi la atac! Esti nevoit sa iesi la atac, sa uiti de masura, bun-simt, echilibru,  educatie, pentru ca in cazul asta cea mai buna aparare este atacul. In prima faza oamenii pe care ii detesti se vor preface ca nu inteleg atitudinea ta, ca ei nu au avut intentia sa te deranjeze si ca evident!!, tu reactionezi exagerat, toate astea facand parte din tehnica de manipulare, asta cand nu o suprapun cu cea de autovictimizare! Esential este sa nu dai crezare unor astfel de “vrajeli”, ci sa ramai vigilent pe pozitii, pentru ca urmeaza a doua faza cand oamenii detestabili, vazand ca nu au reusit sa-ti adoarma banuielile, trec ei insisi la atac si pretind ca tu esti de fapt autorul tuturor problemelor si uite asadin victima devii calau!

Nu-ti face probleme, oricum lumea te va pune la stalpul infamiei indiferent de rezultat. Ai sa vezi ca micul tau univers linistit (cel la care te raportezi si care de fapt te intereseaza de la un cap la altul), se va transforma brusc intr-un haos si daca pana atunci fusesesi un tip linistit, amabil, prietenos, gratie acestor oameni te vei transforma intr-un tip cinic, ofuscat si mai ales suspicios, intr-un cuvant intr-o persoana detestabila!

Te gandesti anul asta sa le multumesti pentru un assemenea cadou nepretuit? Mai bine lasa…

Si cat timp nu dau drumul pixului, am impresia ca nu o voi mai putea face niciodata, ca nu mai sunt eu si ca un suflet necunoscut mi-a luat in stapanire corpul, mana ghidandu-ma sub ordinele concrete ale neuronilor, imprastiind slovele ca avioane de hartie, eliberand idei ca porumbeii din colivie disparand in vazduh.

Fluturii creatiei cuprind in falfaitul lor firav soapte de vise, clipite de neant, suspine de zambet ingloband intr-un zbor un intreg univers nascut din graunte de dorinta, din roua de speranta… Haos implinit plutind in nori de ganduri, ceata lunecanda pe lianele literelor infiorate, suflete ce se inalta din aburi de stagnare ca monstrii din rapele jilave ale intunericului.

O intreaga existenta conturata cu creioanele mintii, inflorita din samanta posibilului imposibil, incuiata in constientul meu cu o cheie ce isi schimba forma de fiecare data cand universul isi largeste orizonturile, privind spre infinit…

Nu sunt vreun geniu buchinist ce asteapta sa fie scos din anonimat prin cuvinte alese, nu am o parere foarte buna despre ceea ce scriu, nu sunt nici modesta si nu ma astept sa vina admiratorii buluc pe blogul meu sa depuna commenturi ca pe niste ornamente florale in semn de divinizare. Nici nu o sa se intample.
Ceea ce o sa vedeti in articolele urmatoare nu sunt cuvinte stufoase insirate ca margelele pe ata la vitrina sa ia ochii sau sa imi arat “marele talent”. Nu sunt decat fragmente de idei, franturi de ganduri si mai ales firmituri de suflet, ….doar picaturi de ploaie.

Asta mi s-a intamplat mie in acest week-end cand am fost impreuna cu prietenul meu si un alt cuplu la un restaurant, dupa o saptamana agitata sa ne simtim si noi bine, sa mai schimbam o vorba, sa mancam ceva bun care nu aveam chef sa preparam acasa (mai ales ca a fost 8 martie:) ),restaurant care altfel se vrea a fi ceva dragut! Stati linistiti ca fiind eu hotarata sa-mi vars macar asa nervisorii ce ni i-au facut atunci, va voi spune si numele restaurantului cu pricina si ce mi s-a intamplat. So restaurantul este “Livada cu visini” aflat pe undeva in apropiere de Piata Victoriei. Mie personal imi placea mult restaurantul….atat vara sa stau pe terasa lor imensa, foarte racoroasa si frumos umbrita cu copaci batrani prin care isi fac veacul tot felul de vietati ciripitoare si vesele, imi place si jos in crama, unde desi destul de multe mese, nu te simti inghesuit sau deranjat de restul, imi placea si muzica buna si la un volum ok cat sa nu trebuiasca sa zbieri la cel de langa tine, cat si mancarea buna la gust si ok ca pret in funtie de calitate! Mi-a placut foarte mult si faptul ca era curat (chiar si la toaleta!!). Deci in concluzie, era chiar un restaurant dragut, la care m-as mai fi dus chiar cu mare placere! Dar nu sunt sigura ca am s-o mai fac! De ce? Din cauza unui netrebnic de ospatar….care atunci cand a venit sa ia banii nu numai ca a intervenit in discutia noastra privata…dar nemultumit de tips-ul lasat de noi (care nu era intr-adevar 10% si asta din motive cumva intemeiate…caci atunci cand ne-au adus comanda…au gresit-o!, dupa care au reparat boacana…dar deh) ne-a aruncat banii pe masa zicandu-ne ca lui nu-i trebuie, “ca ultima oara de cand stiu eu spaga era de 10%!!!!!!!!!” Va dati seama ca initial am ramas blocati, dupa care i-am replicat ca bacsisul se lasa dupa cum crede consumatorul, atat timp cat nu este specificat oficial cuantumul lui (deci nu exista obligativitatea lui…inclus pe nota de plata ca in tari mai evoluate si mult mai civilizate) si in functie de cum iti plac serviciile samd! Ei…daca ar fi fost doar atat…tot ar mai fi fost cum ar fi fost….dar nu, acel “minunat ospatar” nu s-a oprit aici! A facut un ditai tam-tam-ul pe tema, dupa care cerandu-i eu sa vina un manager sau un responsabil ceva cu care sa discutam…tot ce am putut obtine a fost un numar de telefon mobil si un nume (fara cel de familie…ca deh…asa se fac lucrurile oficial la noi)! Dupa ce ca el nu purta un ecuson …nici pe al lui nu l-am putut afla! Fiind noi pe picior de plecare…am vrut s-o lasam balta! Dar as! El tot nu se lasa! A tinut sa-mi atraga atentia ca nu l-am sunat pe manager, ca el tocmai a vorbit cu el! Va dati seama ca atunci chiar l-am sunat! Si exact cum ma asteptam….nu a raspuns! Pai…ce sa mai spun: la asa atitudine de ospatar, manager samd…sa tot mergi la restaurante, cluburi s.a. in care sa pe banii si timpul tau sa fii tratat frumos!!!!

Pai foarte bine! Din punctul meu de vedere sa tot astepte sa ma mai duc pe la ei! Caci stiu ca ceea ce pentru mine ar fi fost cateva ore de deconectare, intr-un final s-au transformat in altceva si anume nervi si nu numai in seara respectiva (caci discutii am mai avut noi si in ziua urmatoare pe tema..). Asa ca …va sfatuiesc sa va ganditi bine inainte! Si cu prima ocazie cand am chef…va mai povestesc eu si de alte locuri (unele unde totul e mai mult decat ok…altele asemenea celui de sus)!

  Aveam atatea sperante.. Si totusi orice s-ar intampla, trebuie sa merg mai departe! Sa ignor problemele a caror rezolvare nu o stiu sau nu o gasesc (cum ar fi de exemplu calculatorul ce-mi mananca sufletul si zilele), sa-i las in pace pe toti ceilalti pe care ii vreau aproape de mine (atunci cand am nevoie de ei) dar totusi sa fiu si sa fac ceea ce trebuie pentru cei ce depind de mine (la munca si in familie). Si cand soarele incet pe cer va straluci…zambeste (nu ai cum sa stii cum va fi maine!). Oare mai pot?

  M-am saturat de tot ce se intampla in jurul meu, de oameni hazi si parsivi. M-am saturat de minciuna. M-am saturat de prefacatorie….si de toate astea.

  Nu stiu ce se va mai intampla peste 5 minute sau mai incolo. Nu stiu de cate dezamagiri voi mai avea parte (si dezamagita fiind pe cati voi mai dezamagi). Nu stiu cum sa fac…n-ar trebui sa existe un manual pentru asta? Cand simti ca ai ajuns  la un capat…si nu mai vezi nimic in jur sa deschizi carticica si sa vezi harta!

  Pentru cei care ma cunosc va fi asta o surpriza? Ca asta simt? Sau, eu care nu stiu sa mint(nici nu-mi place si nici nu vreau), am ajuns sa mint, disimulez atat de bine?? Oricum stiu ce nu vreau: nu vreau sa aud ca nu e chiar asa…pentru ca asa este! nu vreau critici chiar acum…pentru ca nu sunt sigura ca le voi face fata! nu mai vreau pretentii (ale altora pentru mine..)!

p.s. Hmmmm… recitind…vad una dintre chestiile care de asemenea nu-mi place. Adica..un post “moale”. Nu cu “urletele” si “tipetele” care stiu sigur ca ar iesi acum din mine fara nici un efort si totusi ar sparge geamuri, ar provoca avalanse samd. Deci din nou cei din jur…sunt Inaintea mea, sunt protejati!

Nu! aici este vorba despre femei cu adevarat urate (excludem persoanele care sufera de diverse handicapuri fizice). Si ca sa va exemplific si sa intelegem despre ce a vrut sa spuna poetu in poezie…vorbim despre casiera de la persoane juridice de la BRD-Ag. Pantelimon sau despre cele 2 surori gemene coprezentatoare la una din televiziunile de stiri de la noi, si multe altele.

Discutand si eu cu unul si altul si cerand opinii pe aceasta tema am aflat ca pe primul loc s-ar situa barbatii beti! Pai ok….este o posibilitate (chestia aceea gen “one night stand”)! Dar dupa cum stim cu totii un mascul aflat sub influenta alcoolului va fi cu atat mai deschis la baierele gurii..ceea ce inseamna mult mai multeee comentarii reutze, deci slabe sanse sa mai ajunga sa se si futa!

O alta sugestie a fost aceea ca cei care vad frumusetea interioara! WTF?? Care barbat cat de cat “normal”(what ever it means normal) are rabdarea sa cunoasca o persoana de sex feminin care nu-i ridica libidoul instantaneu??? Hai sa fim seriosi!

Si aici cred ca ar fi momentul sa aratam ca ultimele statistici spun ca totusi numarul femeilor pe pamant fata de cel al barbatilor este de 3.2 ori mai mare! Deci…iata cum o mica statistik scade din start sansa acestor femei de-a fi “satisfacute”!!!

O alta varianta vehiculata a fost aceea a barbatilor care le fut pentru a putea beneficia de averea lor (caci deh..se presupune ca in natura totul se compenseaza si daca frumoasa nu e…atunci sigur are bani!!). Pai asa o fi!! Dar daca exista barbati care chiar “le fac” pentru bani, atunci putem presupune ca o fac numai pe intuneric si cu cel putin 3 prezervative unul peste altul…(doamne fereste sa apara vreo progenitura la fel de/si mai urata care sa le pape averea atat de greu castigata!!)

Ultima varianta a fost aceea ca eventual niste barbati la fel de urati!! Deh…aici deja incepe o alta problema: ce inseamna la fel de urati?? (in conditiile in care o vorba batraneasca spune ca un barbat ok..este un barbat putin mai frumos decat dracul!)

So…nu m-am lamurit! Si uite asa raman in continuare cu aceeasi problema!