Lantul “nebunului”…sau despre ganduri!
“Ce sa fac?” este o intrebare “umana” ce-mi tot apare in minte si pur si simplu nu pot scapa de ea! Nu gasesc un raspuns sau o solutie pentru a putea iesi din increngatura de ganduri, povesti, intamplari, amintiri….dar dintre toate gandurile sunt cele mai rele, ingrozitoare, enervante caci gandurile nu se opresc niciodata!
Si din nou marea intrebare: “Ce sa fac? Sa fac ce trebuie? Sa fac ce cred eu ca e bine? Sa fac ce simt eu ca ar trebui facut? Sau poate :)…sa nu fac nimic?” Si din nou gandurile: “…daca nu fac nimic si….gresesc? Dar daca fac ceva si gresesc? Sa spun ceva? Sa fac? Tot timpul fac! Sa fac numai cand nu trebuie!?!
Ganduri nenorocite, as vrea sa scap de voi!!! Ori daca nu scap de voi, macar sa-mi spuneti concret :”Ce sa fac? Hotarati-va!!”
Presupun ca am putea foarte usor raspunde la “minunata” intrebare daca nu ar exista gandurile! Dar sigur ele nu au de gand sa inceteze! Ne devoreaza din exterior, ne macina din interior, ne distrug mintea si ne mananca sufletul!
Da, gandurile ne fac oameni, si tocmai pe principiul tip[ic uman ” eu te-am facut, eu te ucid”, ele ne ucid incet, omoara si ultima farama de om din noi!
Si vor veni unii si vor spune:”Urmeaza-ti instinctul!”. Ca sa iei o hotarare mai usor, pur si simplu urmeaza-ti instinctul ca sa iei o hotarare mai usor, nu mai gandi atat totul, doar urmeaza-ti instinctul!!! Dar oare aceia chiar uita ca imediat dupa ce au infaptuit, au actionat pur instinctual, vor incepe sa gandeasca (DIN NOU)!!!
Da, gandurile desi pot fi lasate un pic deoparte , au o singura constanta: revin si isi continua procesul de macinare al sufletului, isi continua incet dar sistematic actiunea de distrugere a instinctualului, a spontanului, a liberului…!
Ne pierdem sufletele….incetam sa mai fim oameni, iar ele nu se opresc, apar mai multe, mai dese, mai incrancenate!!!
Ganduri, ganduri…Lasati-ne! Lasati-ma!!!!
Eu m-am saturat!!! Nu mai vreau sa gandesc, nu mai vreau sa fiu un om al gandurilor! Iesti din capul meu odata! Plecati! Nu va mai vreau aici!
Ganduri ucigase! Raspundeti-mi acum!!!…”ce sa fac?”
February 8th, 2009 at 9:50 pm
Este bine, minunat chiar, asta-i cuvantul: MINUNAT, ca iti asterni gandurile in formula asta !… Un gand de-al meu, fugar trecut prin cap, acum, dupa ce in cateva randuri iti sugerasem sa scrii…”pe undeva”, este: scrie un roman!! Si de ce nu? Din contra: DA! Dupe ce-n nenumarate randuri, stii tu bine, ti-am recunoscut ca “ai condei” sau cel putin stilul tau d cele mai multe ori imi place, acum iti sugerez si asta… Un roman, cu ganduri si dialoguri, frumos impachetate, si asta-i important, o poti lua ca pe un compromis: trebuie sa se si vanda, nu? sau si mai important se va vinde, are sa placa dar trebuie gasit si editor, ei bine, un roman scris pe parcursul unuui an, sau unei luni, cu ganduri, sentimente, trairi impartasite, ce sigur, te asig atat cat eu o pot face, ca va placea…
Si-as fi norocos sa-l pe primul sau printre primele, cu dedicatie, dar mai norocos citindu-l candva…sper curan, in viata asta… :)
Eu zic c-ar merita…
De altfel, schimband un pic registrul, din serios devenind…mai putin, cititorii si…”cititori” ai sigur si aici, caci… Stii cum se salută mai nou prietenii prin telefon? – “Salutare ţie şi ascultătorilor noştri”… iar pe mess/mail/blog: “Buna ziua tie si cititorilor nostri ! ” :))
Asa ca de ce sa nu mai faci si-n ban…?
SERIOS ACUM: nu regreta ca n-ai incercat mai bine ca nu a iesit ce-ai asteptat, asta-i, poate mai nou, conceptia mea !