Reutza

Sau despre minciuna ca si arta. Caci 97% la suta dintre cei ce au capacitatea de-a folosi un limbaj verbal au reusit sa ridice minciuna la grad de Arta! Usor de demonstrat ceea ce va si urma ca sa nu va “torturati” neuronii in diverse exercitii de aparare impanate cu ce altceva decat minciunele. Ganditi-va la ultima oara cand v-ati intalnit pe strada cu o persoana de care chiar nu aveati chef atunci, pe care poate chiar o evitati de ceva timp…si totusi inevitabilul s-a produs. Faci conversatie, schimbi numere de telefon, adrese de mail, fax samd (uneori nici macar nu stii in dreptul carui nume le-ai putea inghesui!!?!) apoi inevitabil urari de genul “o zi buna”, “o seara placuta” ce tie iti suna inevitabil a injuratura, si asta doar pentru ca deja ziua sau seara a incetat sa mai fie buna in momentul intalnirii=declansarii dezastrului. Sau “mai vorbim noi”, in timp ce gandul tau completeaza cu “sper ca nu prea curand, eventual niciodata”. Si totusi oamenii (sau cei 97% de care sunt absolut sigura) fac din astea mereu.M-am saturat sa vad, simt si aud minciuni. Ne-ar, sau MIE cel putin (si sigur nu sunt singura), fi mai bine daca toti am putea sa ne comportam vis-a-vis de toate chestiile marunte si stupide ca si cum nu ele ne-ar stapani viata, nu fac din noi niste „bine-crescuti”, niste „prea-politicoscati-pentru-a-mai-fi-sinceri”! Si mai mult decat atat odata primite direct in fata, le vom putea trimite direct inapoi celor ce ni le adreseaza. Nu, nu-mi place melodia asta, de fapt e doar preferata ta, dar mie nu-mi place, nu, nu o sa caut filmul asta, nu, nu ies asta seara, nu am chef de asta, nu, nu vreau sa aud cat esti de obosit, cat ai muncit, ce ti-ai mai luat nou, nu, nu-ti sta deloc bine cu porcaria asta si da, esti ingrozitor! De ce sa nu putem fi NORMALI? De ce una gandim si alta spunem in numele unei nush ce false politeti? Sau poate doar ne place sa fim mintiti, amagiti…si Doamne, cate n-am da pentru unul care sa stie sa ne minta cum trebuie! Si de ce luam totul prea personal (dupa cum v-am povestit intrt-un post de la inceput sigur sunt campioana la asta)? E greu sa iti patezi cravata si sa razi, sa te vezi cum esti si sa te iei la misto, sa te contrazici o seara intreaga pe diverse teme aberante ca mai tarziu sa faci dragoste, sa poti spune nu si sa fie nu, iar da-ul da, si DA VREAU SA FIM NORMALI! Normal nu inseamna nesimtit, lipsit de bun simt sau ca parintii nostri au ramas doar niste prost educatori, normal inseamna ca ceea ce gandesti sa se reflecte in ceea ce spui si mai ales in ceea ce faci! E foarte greu, enorm! Te lasa si te stoarce de cele mai multe ori de orice forta vitala, dar sigur in timp si cu ceva exercitiu, se poate ajunge la perfectiunea de-a fi normal fara atatea eforturi de vointa! Si minunat este ca atunci cand reuseste noaptea am somn, ziua am viata….si da, din pacate pare ca nimeni nu mai intelege ce spun, dar Doamne….ce viata!!!!