Reutza

Vor veni timpuri primejdios de frumoase,

Ne vor împresura dorinţi vechi

Împreunate cu dorinţi noi,

Ca să se nască cele care n-au fost şi nu vor fi.

Lumea se va cutremura din temelii,

Cerul se va cununa cu pământul

Şi rodul lor se va numi început.

Atunci veşnicia va deveni muritoare.

Dar, fără să blasfemez,

Tu, suflet al Omului Mare,

Vei deveni Iisusul sufletelor noastre,

Iar eu închei aici, cerşind îndurare…