Fata din balon
ploua iar cu vise peste noi. doar ca de data asta visele noastre nu mai sunt vise, eu nu mai sunt fata din balon si tu nu mai esti pragmaticul incurabil. am reusit in sfarsit. am ajuns in locul in care visele nu mai cad odata cu ploaia, ci ies dinauntru nostru spre lumina. in locul in care cu toate ca cerul e mai negru ca moartea si tunetele asurzitoare, in care cerul plange si dumnezeu arunca cu pietre, stransoarea mainii tale ma face mai puternica.
adio, fata din balon.












Leave a Reply