D’ale si despre relutzele reutzei…
Nu stiu altii cum sunt, dar eu una nu ma consider “the talkative type”. Insa cand “iau pixul in mana”, se declanseaza stimuli interiori, se produc sinapse, iar rotitele creierului se pun in miscare ca tremurul electric al unei masinarii uzate. Si astfel, imagini senzoriale se deruleaza ca scenele unui film vechi, metamorfozandu-se incet, sub actiunea ampla a mainii, in cuvinte, fraze si simboluri ca zugravirea portretului de catre pictor, precum cursul unui rau involburat, ca sangele agitat cand pulsul este ridicat.
Si cat timp nu dau drumul pixului, am impresia ca nu o voi mai putea face niciodata, ca nu mai sunt eu si ca un suflet necunoscut mi-a luat in stapanire corpul, mana ghidandu-ma sub ordinele concrete ale neuronilor, imprastiind slovele ca avioane de hartie, eliberand idei ca porumbeii din colivie disparand in vazduh.
Fluturii creatiei cuprind in falfaitul lor firav soapte de vise, clipite de neant, suspine de zambet ingloband intr-un zbor un intreg univers nascut din graunte de dorinta, din roua de speranta… Haos implinit plutind in nori de ganduri, ceata lunecanda pe lianele literelor infiorate, suflete ce se inalta din aburi de stagnare ca monstrii din rapele jilave ale intunericului.
O intreaga existenta conturata cu creioanele mintii, inflorita din samanta posibilului imposibil, incuiata in constientul meu cu o cheie ce isi schimba forma de fiecare data cand universul isi largeste orizonturile, privind spre infinit…
Nu sunt vreun geniu buchinist ce asteapta sa fie scos din anonimat prin cuvinte alese, nu am o parere foarte buna despre ceea ce scriu, nu sunt nici modesta si nu ma astept sa vina admiratorii buluc pe blogul meu sa depuna commenturi ca pe niste ornamente florale in semn de divinizare. Nici nu o sa se intample.
Ceea ce o sa vedeti in articolele urmatoare nu sunt cuvinte stufoase insirate ca margelele pe ata la vitrina sa ia ochii sau sa imi arat “marele talent”. Nu sunt decat fragmente de idei, franturi de ganduri si mai ales firmituri de suflet, ….doar picaturi de ploaie.
September 1st, 2009 at 1:16 pm
Nu pot sa cred k nu ai nici un comment aici.Ce caut eu aici de fapt…in lipsa de altceva mai bun de facut dau click pe chestia aia care o aveai la status si citesc si citesc si nu pot sa ma opresc pana nu citesc tot ce se gaseste p’aci.Ce ai scris mai sus mi-a atras atentia in mod deosebit si dak nu ai plagiat(pt k eu sunt toma necredinciosul mai ales cu cei pe care ii cunosc)e foarte tare,e “putin mai bine decat genial”!!!Ma intreb cum ar fi aratat in versuri?
September 1st, 2009 at 2:59 pm
nu e plagiat! te asigur! dk zici k m-ai citit mai mult, vei vedea k am postat sub diverse stiluri, diferind cumva fictiunea de realitate! dar de la un moment dat am inceput “sa ma joc cu creierii” celor care poate intrau pe aici din greseala, ca prea multi fideli nu sunt si sa-i fac sa se chinuie sa citeasca printre randuri…daca tot au fost pe aici! multumesc! pe tine unde te pot citi?
September 1st, 2009 at 3:10 pm
poi ce ptoi sa spui? nu e nimic de spus. absolut nimic nu mai poate fi spus peste un mesaj complet
September 1st, 2009 at 3:13 pm
genial!!!